Detectivii apei pierdute nr 1*martie 2011

detectivii apei pierdute-link descarcare


Detectivii apei

Jurnalul căutătorilor de apă-newsletter- se doreşte a fi o publicaţie de profil pentru persoanele interesate de detectarea pierderilor de apă, fiecare echipă de detecţii pierderi apă deţine un jurnal în care îşi notează defectele constatate, zgomotele depistate şi mai ales problemele întâmpinate.
Activitatea de detecţii pierderi apă a fost asemanată cu un indian care ascultă pământul, cu un doctor care are un stetoscop şi ascultă pulsul reţelei de apă şi cu un detectiv care investighează dispariţia apei din reţea---în Roma antică erau numiţi Comisarii apei.
Toate persoanele implicate în detectarea sistematică a pierderilor trebuie să fie bine instruite, astfel încât membrii grupului să poată atinge eficienţa maximă în detectarea pierderilor.
Acestă publicaţie îşi propune să ofere celor interesaţi informaţii legate de procesul de depistare a pierderilor de apă, noutăţi, studii de caz, teorii, prezentări de echipamente şi alte articole care au legătură cu pierderile de apă.
Acest proiect este o continuare a celui lansat în anul 2010 când am creat forumul www.pierderiapa.forumgratuit.ro forum dedicat prezentărilor problemelor şi soluţiilor ivite în activitatea de depistări pierderi apă, proiect ce se doreşte a fi un schimb de experienţă între operatorii de apă din ţară.
Cu cât împărtăşim mai mult din experienţa noastră, a fiecăruia, cu atât mai bine petru cei cărora le pasă! Pe acestă cale doresc să menţin un spirit de dialog, ascultaţi în mod activ şi fiţi deschişi la punctele de vedere ale celorlalţi. Învăţaţi pe şi de la ceilalţi în loc să fiţi în competiţie ! Fiecare dezbatere este un câştig – FIŢI CÂŞTIGĂTORI !
Mulţumesc celor care au trimis materiale pentru acest număr şi vă invit să faceţi propuneri de îmbunătăţire a viitoarelor numere.
Accept criticile şi sugestiile dumneavoastră şi sper că veţi găsi măcar un material util.

Alin Anchidin

INTRODUCERE
Aspecte istorice

Tematica pierderilor prin reţeaua de apă a avut o mare importanţă încă din antichitate.
După opinia unui om de ştiinţă american regina Saba ar fi putut împiedica căderea imperiului ei dacă ar fi acordat mai multă atenţie şi mai mulţi bani întreţinerii sistemului existent de alimentare cu apă şi irigaţie. Roma antică, ca parte a culturii privind apa a acordat o mare atenţie întreţinerii sistemului de alimentare cu apă. Administratorul apeductelor efectua supravegherea izvoarelor, bazinelor şi a conductelor cu un personal de 700 de persoane destinat acestei activităţi. După descriere, o mare parte a activităţii acestui personal o reprezenta detectarea ”acustică” a defecţiunilor ascunse, ascultarea cu beţe din lemn tare a zgomotelor produse de pierderi.
Sextus Julius Frontinus (aprox. 40-103 d.Hr.) a fost unul dintre cei mai distişi romani aristocraţi de la sfarsitul anilor primului secol d. Hr., dar este cunoscut mai ales ca un autor de tratate tehnice, mai ales unul care se ocupă de apeductele din Roma- De Aquis Urbis Romae sau De Aqueductibus . În 95 el a fost numit comisar de apă (aquarum curator), la Roma de către împăratul Nerva, lucrarea sa prezintă o istorie şi o descriere a alimentării cu apă de la Roma, inclusiv legile cu privire la utilizarea şi întreţinere sistemului de apă, acesta fiind primul raport oficial cu privire la lucrări de inginerie. În acest raport povesteşte cum a pregătit hărţi ale sistemului, astfel încât să evalueaze starea apeductelor înainte de a întreprinde măsuri pentru întreţinerea lor. El spune că multe apeducte au fost neglijate şi nu au lucrat la întreaga lor capacitate. El a fost preocupat în mod special de devierea apei de către agricultori şi negustori lipsiti de scrupule prin branşamente ilegale. Prin urmare, el a făcut un studiu meticulos de admisie şi furnizare a apei prin fiecare apeduct, iar apoi a investigat discrepanţele apărute. El a făcut o imagine meticuloasă de ansamblu despre furnizarea de apă, şi a studiat apoi anomaliile aparente. Evaluarea sa s-a bazat pe secţiunea de conductă sau canal, şi nu a luat în considerare viteza de apă.
În Marea Britanie prin anii 80 în timpul Doamnei de Fier – Margaret Tatcher – companiile de apă au fost privatizate, iar firma care a câştigat dreptul de a distribui apă avea obiectiv principal reducerea pierderilor de apă -obiective stabilite de autoritatea de reglementare de apă, OFWAT . Astfel se organizau şedinţe de cartier în care se aducea la cunoştinţa locuitorilor cât de important este să facă economie şi să reducă consumul de apă inutil. Atunci au apărut şi detectorii de apă sau „Inspectorii de pierderi” aşa cum erau numiţi, care efectuau controale regulate la branşamentele consumatorilor, ascultând cu ajutorul unei tije metalice branşamentele şi armăturile reţelei de apă. Această operaţie se baza pe faptul că orice pierdere de apă produce un zgomot iar tija metalică preia zgomotul indicand o avarie.
Pentru localizarea pierderilor se “apelează”, în general, la zgomotul produs de apa care iese cu presiune prin spărtură. Ieşirea lichidului prin spărtură duce la generarea de unde acustice, care sunt purtate mai departe, atât de coloana de apă, cât şi de pereţii conductei, în ambele direcţii. Condiţia esenţială pentru detecţia pierderilor de apă este ca materialul conductelor să poată fi supus vibraţiilor. Pentru conductele metalice nu există probleme în condiţii obişnuite. Dimpotrivă, materialele nemetalice sunt inerte “sonor” şi transmit foarte slab semnalul.
Cu cât undele sonore se îndepărtează de sursă, cu atât devin mai slabe. La un moment dat, se ajunge la un punct în care undele din coloana de apă nu mai pot atinge materialul şi practic zgomotul pierderii devine imperceptibil. Calitatea solului, densitatea acestuia, adâncimea şi diametrul conductei, materialul acesteia, presiunea apei din reţea, precum şi zgomotele din trafic sau produse de vânt, de utilizarea apei, etc., sunt tot atâţia factori care influenţează sau se suprapun peste zgomotul produs de scurgerea de apă din conductă. Din aceste motive, nu se poate stabili niciodată dinainte cu precizie cât de departe se poate auzi zgomotul produs de spărtură.

Alin Anchidin

Importanţa funcţionării vanelor


Principala condiţie a bunei funcţionări a reţelei este funcţionalitatea armăturilor (vane de închidere, hidranţi, vane principale, golitoare).
În cazul unei avarii pe retea dacă este defectă o vană de închidere, sunt afectaţi mai mulţi consumatori, creşte timpul de operare, deci o cantitate de apă se pierde şi creşte ca atare şi paguba .
În cazul vanelor de separare a zonelor de presiune este foarte importantă închiderea completă, deoarece eventualele scurgeri pot provoca probleme serioase în exploatarea reţelei, şi pierderi de energie. În zonele cu presiune mai scăzută însă pot apărea probleme din cauza creşterii presiunii pe reţeaua interioară şi exterioară.
Pentru a efectuarea măsurătorilor de detectare pierderi atât în cazul măsurării debitelor de noapte cât şi la localizarea defectului cu ajutorul corelatorului sau orice altă metodă acustică este necesar ca starea de funcţionare a vanelor sa fie perfectă.
În cazul în care debitul crescut devine constant înseamnă apariţia unui defect. La evaluarea rezultatelor trebuie luat în considerare posibilitatea apariţiei unui nou consumator de exemplu o fabrică nouă, sau sistem de irigare. Localizarea defectului presupune o serie de noi măsurători. Rezultatele pot fi controlate după remedierea defectelor.
Dacă zona delimitată este prea mare sistemul nu va semnala apariţia spărturilor mai mărunte, o zonă prea mică însă înseamnă prea multe aparate de măsură.
Corelatorul va indica locul spărturii în căminul de vane cu vana defectă, sau la vana defectă. Sunetul produs de vana defectă este de obicei mai puternic decât cel al spărturii.
Măsurătorile de debite nu se pot efectua dacă vana din punctul de măsurare nu închide perfect, iar defecţiunile vanelor de delimitare a tronsoanelor măsurate implică prelungirea tronsonelor. Proasta functionare a vanelor de delimitare a zonelor face imposibilă efectuarea măsurătoarii.
Analiza pierderilor de apă are la bază depistarea "consumului nul" – sau a consumului minim. Debitul de apă ce curge prin autolaborator - adică consumul din porţiunea de reţea oferă informaţii reale doar în cazul în care vanele închid perfect.



Ing.Leila Kajnak
Şef sector detectare pierderi
Aquaserv Tg. Mureş

Primul concurs de detectare a pierderilor din România organizat la propunerea D-lui Vasile Ciomoşîn 28-30 Septembrie 2008



Satu Mare a avut onoarea de a fi primul oraş din România care a găzduit Concursul de detectare a pierderilor. Cum s-a întâmplat?
Eram la Sibiu la un Worckshop de detectare a pierderilor ţinut de Andy Bowden, Anglia, când împreună cu dl. preşedinte A.R.A., Ciomoş Vasile, am pus bazele acestui proiect care se pare a avut şi are un real succes, fiind printre puţinele sau poate singurul din Europa.
Dl. Ciomoş, mereu receptiv la idei noi, a propus pe loc organizarea lui la Satu Mare şi patronează direct acest concurs, fiind prezent la fiecare ediţie.
Dl. Andy Bowded a fost şi el încântat de idee onorându-ne cu prezenţa domniei sale în juriul select format din
dl. Prof. MĂNESCU ALEXANDRU preşedinte CPPDA
ANDY BOWDEN consultat FOPIP I din Anglia
RICHARD NOAKES consultant FOPIP II din Anglia
Având în vedere că nimeni nu s-a mai confruntat cu o astfel de competiţie, a existat teama de a nu ne încadra în timp la deplasările echipeor , la cele trei defecte propuse, fapt pentru care prima ediţie a avut un număr mai restâns de echipaje, 6 iniţial, iar în final au mai înscrise 3 pe ultima linie printre care chiar câştigătoarea ediţiei, echipa din Timişoara.

Nume grele de societăţi au participat şi anume ( în ordinea tragerii la sorţi):

S.C. Compania Aquaserv Mureş
S.C. Compania de apă Someş S.A. Cluj
S.C Apa Nova S.A. Bucureşti
S.C. Apa-Canal Sibiu
S.C. Aquatim S.A. Timişoara
S.C. Apa-Canal 2000 S.A. Argeş
Apa Vital Iaşi
Compania de apă Braşov
Apa Buzău

Concursul s-a desfăşurat pe două ateliere de lucru:
1. – proba practică de detectare a trei spargeri
2. – prezentarea strategiilor de reducere a pierderilor
În ultima zi au avut loc discuţii cu producătorul de aparatură de detectare şi prezentarea de tehnologii şi echipamente din domeniu.
Spargerile au fost una reală şi una inexistentă (pentru a testa vigilenţa concurenţilor) şi o eroare datorată unui canal termic.
Prezentările strategiilor au fost deosebite, fiecare putând învăţa ceva de la ceilalţi.
Pe lângă concurs au participat ca observatori şi reprezentanţii unor companii care doreau sa-şi achiziţioneze autolaboratoare şi sa îşi facă strategii.
În final suntem siguri că toţi au fost câştigători atât la propriu cât şi la figurat participantii plecând atât cu experienţa câştigată cât şi cu câte o cupă şi o sticlă de „Apă de la Satu Mare” (PALINCĂ).
În final urez viaţă lungă acestei competiţii şi să participăm în număr cât mai mare anual.

ing. Sava Gheorghe

S.C. Apaserv Satu Mare
Director Tehnic

Metode atipice de depistare a pierderilor de apă

Metode de măsurare cu infraroşu

Solul devine umed la locul defecţiunii şi astfel temperatura de suprafaţă va fi diferită de temperatura solului înconjurător.

Metoda de măsurare cu infraroşu este varianta modernă de tehnică de măsurare a ceea ce a fost cândva doar observarea practică realizată prin experienţa maiştrilor în domeniul apei. O parte a muncii maiştrilor o reprezenta urmărirea regulată a retelei după ninsoare locurile de topire, iar pe spaţii nepavate vegetaţia mai deasă.

Cu termo-camere de mare sensibilitate se pot determina cele mai mici variaţii de temperatură apărute pe suprafaţă. Suprafaţa ce arată cea mai mare diferenţă de temperatură arată locul defecţiunii.
Metoda de măsurare cu infraroşu este bine să se realizeze noaptea, deoarece suprafeţele încălzite de soare, adică cele rămase în umbră pot influenţa evaluarea.

Metoda se poate aplica cu succes în cadrul încălzirii centrale, dar şi în cazul alimentării cu apă potabilă, în primul rând în cazul conductelor de transport.

Metoda presiunii aerului

De fapt această metodă ar intra în rândul metodelor acustice, dar datorită aplicării lor rare sunt discutate în cadrul altor metode.

La defecţiuni aerul ce iese prin deteriorările ţevii are presiune mai mare decât apa, produce un sunet mai caracteristic şi de aceea, când celelalte soluţii nu sunt eficiente se umple conducta cu aer comprimat, iar apoi se utilizează metoda interceptării.

Această metodă se aplică de cele mai multe ori combinat cu altele.
Se introduce aerul comprimat în conductă, iar detectarea se face cu ajutorul aparatelor acustice prin interceptarea sunetului produs de ieşirea amestecului de aer-apă.

Utilizarea gazului trasor/de urmărire

După golirea completă a conductei şi umplerea ei cu un gaz de urmărire se pune sub presiune secţiunea de conductă unde se află defecţiunea şi la părţile ne-izolate se urmăreşte gazul ce pătrunde în sol cu ajutorul unor aparate, căutând astfel locul defecţiunii.

Senzorii pentru gaz, utilizaţi sunt foarte sensibili: sunt utili pentru a demonstra chiar şi răspândirea uniformă a unei cantităţi de 3-5 cm3 de gaz într-un m3 de aer. Gazul utilizat trebuie să fie unul care nu intră în componenţa atmosferei, şi să corespundă din punct de vedere al gustului, mirosului şi al cerinţelor de sănătate. Asemenea gaze sunt amestecurile de heliu-aer, metan-argon, etc.

Tehnologia cu gaze de urmărire se utilizează în cazuri critice, grave şi sunt foarte utile pentru determinarea pierderilor mici, de exemplu atunci când aplicarea metodei anterioare a dat greş.

Metoda este aplicată de ani de zile cu succes la suprafeţe fără pavaj, cu o eficienţă de 100%.

Dezavantajul metodei o reprezintă cheltuielile mari, precum şi faptul că la aplicarea ei secţiunea respectivă trebuie scoasă din funcţiune, trebuie golită şi uneori chiar uscată. La diametre mari cheltuielile cu gazul sunt foarte mari.
Metoda cu izotopi

În acest caz se introduc izotopi radioactivi în conductă, care pot fi detectaţi în apa ce iese prin locurile deteriorate.
Este o metodă rar aplicată.




Radar de sol

Această metodă se utilizează în primul rând pentru detectarea structurilor , conductelor, determinarea deteriorărilor de conducte este posibilă doar în cazul în care, datorită deteriorării în sol s-au format cavităţi.

Metoda presei cu piston de aer

Prin desfacerea celor două capete ale secţiunii deteriorate se introduc în conductă pistoane gonflabile, care sunt presate pe peretele conductei astfel încât să nu permită trecerea apei.
Se efectuează o probă de presiune între cele două pistoane fixate, care se repetă pe porţiuni tot mai scurte prin împingerea pistoanelor, până când se obţine distanţa cea mai mică pentru repararea defecţiunii.

Metoda se poate utiliza până la 150 m în interiorul conductei, caz în care se utilizează bare cu fibre de sticlă sau cu ajutorul ţevilor de curăţire a canalelor .
Aceasta este unica metodă ce se poate aplica în cazul unor secţiuni de conductă unde este imposibilă localizarea conductei şi a defectului (de exemplu datorită adâncimii de pozare de mai mulţi metrii).

Dezavantajul îl reprezintă cheltuielile mari, complexitatea metodei şi faptul că necesită timp îndelungat în care conducta trebuie scoasă din funcţiune, iar rezultatele sunt îndoielnice. În cazul unor depuneri pe pereţii interiori ai conductei, când nu se poate realiza fixarea etanşă a pistoanetor pe suprafaţa interioară a conductei.

Observarea sunetelor

Aparţine categoriei de metode acustice, fiind o metodă încă nu prea des utilizată, dar în răspândire.
Aparatura o reprezintă hidrofoanele de mare sensibilitate montate de obicei pe hidranţi, având registrator de sunete, aşezat în nodurile secţiunii de conductă cercetate. Perioada de măsurare este programabilă, cel mai bine fiind să se măsoare nivelul sunetelor noaptea în perioada de consum minim, iar locul scurgerilor este determinat prin analiza statistică a sunetelor.

Metode de verificare permanentă a reţelei, bazate pe măsurători cantitative

Metoda ce se bazează pe măsurătorile cantitative ale apei ce trece prin contor este aplicată în cazul unor reţele mai mici cu un singur punct de alimentare. Se măsoară consumul minim de noapte, iar variaţia creşterea acestuia va arăta că valoarea consumului minim s-a modificat datorită anumitor cauze. Dacă această modificare rămâne permanentă, acesta înseamnă apariţia unei noi defecţiuni, dar poate fi şi un nou consumator (de exemplu o nouă uzină sau sistem de irigaţie, etc.).
Metoda de verificare permanentă a reţelei pe baza măsurătorilor cantitative – în cazul reţelelor cu mai multe puncte de alimentare (datorită cheltuielilor mari pentru formarea şi operarea punctelor de măsurare, precum şi datorită complexităţii) nu va fi aplicabilă încă multă vreme, metodele cele mai economice şi mai eficiente fiind cele de analiză a pierderilor de apă şi metodele acustice legate de aceasta.


Ing.Leila Kajnak
Şef sector detectare pierderi
Aquaserv Tg. Mureş

Localizarea pierderilor cu gaz trasor
Detectorul SebaKMT Hydrolux HL 500/5000 H2



În activitatea echipelor de detectare a pierderilor ascunse din cadrul societatilor care se ocupă cu furnizarea apei apar de multe ori situaţii care sunt mai greu de rezolvat cu mijloacele clasice.
Atunci când pierderile au debite prea mici sau sunt foarte vechi, zgomotele produse nu mai au amplitudinea necesară şi nici filtrele de frecvenţă nu mai mai sunt eficiente astfel încat determinarea să fie corectă. De asemenea nu rare sunt situaţiile în care pierderile de apa apar în vecinătatea unor surse majore de zgomot cu ar fi staţiile de pompare, repompare sau de hidrofor, punctele TRAFO, instalaţii centralizate de aer condiţionat, sisteme de compresoare, etc. În toate aceste situaţii folosirea deja clasicelor corelatoare sau locatoare acustice este foarte puţin eficientă, uneori chiar inutilă.
Pentru aceste situaţii a fost concepută metoda determinării pierderilor prin injectarea în conductă a unui gaz trasor care să poată fi reperat cu ajutorul unui receptor specializat, cum este cazul detectorului SebaKMT LUX H2.
Având în vedere rezultatele foarte bune obţinute cu ultimele modele de locatoare acustice Hydrolux HL 500/5000, inginerii firmei noastre au conceput un aparat care să combine cele doua metode de lucru, care să poată lucra în egală măsură fie prin metoda acustică prin conectarea unuia dintre microfoane, fie prin metoda gazului trasor, ataşând un senzor specializat pentru detectarea acestuia, opţiunea specialistilor SebaKMT fiind hidrogenul (H2).

De ce hidrogen ?

Hidrogenul este cel mai uşor element din univers. Gazul este de 15 ori mai uşor decât aerul, iar vâscozitatea lui este de numai jumătate din cea a aerului sau a heliului. Hidrogenul se împrăştie uşor în obiectul de test, penetrează spărtura mult mai rapid, şi este mult mai uşor ventilat decât orice alt gaz trasor. Dacă sunteţi preocupaţi de protecţia mediului, atunci este recomandabil a fi utilizat. El este de asemenea cel mai ieftin gaz trasor care poate fi procurat, costul lui fiind sub 1/3 … 1/4 din cel al heliului.

Unele pierderi sunt atât de mari încât ele pot fi văzute şi cu ochiul liber, în timp ce altele sunt atât de mici încât ar fi nevoie de sisteme de vacuumare avansate pentru a le putea detecta. Una peste alta toate pierderile cuprinse între aceste două extreme trebuie să fie localizate. Metoda hidrogenului, care lucrează pe baza detectării pierderilor cu ajutorul unui gaz trasor ce conţine 5% hidrogen în amestec cu azot, acoperă acest întreg domeniu.
Hidrogenul are cateva de proprietăţi care îl particularizeaza si il fac un excelent gaz trasor pentru a fi utilizat în localizarea pierderilor de apa:
• Cea mai uşoară dintre toate moleculele
• Vâscozitatea mai redusă în comparaţie cu alt gaz (uşor de umplut, evacuat şi disipat)
• Cantitate reziduală extrem de mică în natură (0,5 ppm)
• Ecologic
• Mult mai ieftin decât heliul
• Neinflamabil (atunci când este în diluţie de 5% în azot)
• Nu e toxic, nu e coroziv
Atunci când metodele obişnuite nu sunt suficient de bune…
Metoda hidrogenului în comparaţie cu metoda treptelor de presiune…

Metoda hidrogenului:
• Poate localiza pierderi
• Este independentă de variaţiile de temperatură
• Este independentă de mărimea volumului intern a obiectului testat
• Are o sensibilitate ridicată
Metoda hidrogenului în comparaţie cu metoda heliului…

Hidrogenul:
• Este ecologic şi „prietenos” cu mediul (ISO 14001)
• Este mult mai ieftin (1/3 … 1/4 din preţul heliului)
• Este cel mai uşor gaz
• Are o vâscozitate redusă
• Se împrăştie rapid într-un volum
• Găseşte şi trece rapid prin spărtură
• Este uşor de eliminat şi de ventilat
• Nu se lipeşte de suprafeţe aşa de uşor precum heliul
Siguranţa în lucrul cu hidrogenul
Este o concepţie larg răspândită, dar greşită, că inflamabilitatea hidrogenului va face să fie imposibil să beneficiem de toate proprietăţile lui avantajoase în localizarea pierderilor. De fapt hidrogenul este inflamabil numai în domeniul de concentraţie 4% - 75% în aer sau în oxigen şi nu poate detona decât în domeniul de concentraţie de 18% - 60% în aer sau oxigen. Prin utilizarea hidrogenului prediluat se evită domeniul de concentraţie în care poate fi inflamabil. Amestecul standard hidrogen / azot este utilizat de exemplu în mod comun ca gaz ecranant în sudură. Hidrogenul poate fi astfel utilizat în mod sigur pentru verificarea pierderilor, dacă este utilizat la concentraţia adecvată.
Concentraţia adecvată de utilizare este cea a amestecului standard de 5% Hidrogen / 95% Azot
care este disponibilă în ofertele industriale de la majoritatea furnizorilor de gaze, iar ca preţ reprezintă numai o parte din cel care ar trebui să-l plătim pentru heliu.
Amestecul de 5% este clasificat ca neinflamabil în conformitate cu standardul internaţional ISO 10156.
Acest standard nu descrie numai cum se determină limitele de inflamabilitate ale amestecurilor de gaze, dar menţionează de asemenea că amestecul de hidrogen si azot care conţine mai puţin de 5,7% hidrogen este neinflamabil, indiferent de modul cum acest amestec este amestecat ulterior cu aer.
Mediul ambiental
Hidrogenul este un gaz care se găseşte în mod normal în natură şi nu este toxic, neavând nici un fel de efecte adverse asupra mediului. Hidrogenul poate fi găsit în mod natural sau produs prin metode foarte simple. De fapt, toţi avem mici cantităţi de hidrogen care sunt produse în stomacurile noastre! Nivelul normal rezidual al hidrogenului în aer este de 0,5 ppm, în timp ce nivelul de heliu, care este un alt gaz comun utilizat în scop trasor, este de 5 ppm.
Alte gaze trasoare vin din surse finite, sunt scumpe sau au un ridicat potenţial toxic. Din cauza aceasta hidrogenul este alegerea ecologică ce trebuie făcută atunci când avem în vedere localizarea pierderilor cu un gaz trasor.


Este extrem de uşor să lucrăm cu Hydrolux 500/5000 H2
Pierderile din orice conducta de apă pot fi detectate utilizând metoda hidrogenului. În Marea Britanie, această metodă este utilizată susţinut pentru localizarea rapidă a pierderilor din conductele din instalatiile interioare. Oferind clienţilor lor localizări gratuite ale pierderilor, companiile de apă şi-au redus considerabil pierderile din reţelele de distribuţie de apă.
O zonă de utilizare care creşte în importanţă în ultima vreme în Europa este determinarea pierderilor în sistemele de încălzire centrală din locuinţe. Micile pierderi în pardoseală generează pierderi considerabile în fiecare an prin deteriorările aduse de către apă. Alte utilizări includ: conducte districtuale de încălzire, conducte de combustibil şi conducte de gaze.
Echipamentul pentru localizarea pierderilor pentru utilizare în teren
Principiul este simplu. Gazul trasor constând din 5% hidrogen diluat în azot este injectat în cablul de telecomunicaţii, conducta de apă, etc. Gazul trasor se împrăştie rapid la punctul de pierdere, indiferent dacă pierderea este sub pământ, sub asfalt, în beton sau aer şi poate fie detectat cu echipamentul nostru. Pierderea este astfel localizată rapid şi reparaţia poate să înceapă.
Componentele HL 500/5000 H2
• Hydrolux HL 500/5000 H2 Locatorul receptor
• Sonda de suprafata pentru gaz În cazul localizării unei pierderi, hidrogenul diluat este pur şi simplu injectat în conducta, iar pentru a căuta pierderile se utilizează o sondă conectată la detectorul de pierderi. Detectorul ne va indica un semnal audio care creşte în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de punctul de defect.
• Microfonul universal PAM B-2 Se conectează la receptor si se detecteaza acustic pierderile pe deasupra solului sau prin contact direct cu conducta sau o armatura situata pe conducta respectiva.
• Microfonul cu protectie la vant PAM W-2 Se conecteaza la receptor si se detecteaza acustic pierderile pe deasupra solului in conditii de vant sau trafic rutier.
Microfonul piezo PAM T-3 Se conectează la receptor si se detecteaza acustic pierderile pe deasupra solului sau prin contact direct cu conducta sau o armatura situata pe conducta respectiva.



SEBA KMT •
Internet: www.sebakmt.com

Utilizarea aparatelor pentru depistarea pierderilor de apă la temperaturi scăzute

Este binecunoscut faptul că perioada de iarnă este de departe cea mai grea perioadă din an atat pentru cei care se ocupă cu detectarea pierderilor ascunse, dar mai ales pentru cei care se ocupă cu repararea lor, atat din cauza condiţiilor foarte grele de lucru, cat şi pentru faptul că în această perioadă se produc foarte multe defecţiuni.
Diferenţele mari de temperatură dintre conducta, care este influenţată direct de solul îngheţat si apa care circulă, a cărei temperatură este întotdeauna pozitivă, fac ca iarna materialul îmbătranit al conductei să nu reziste la contracţiile generate în aceste situaţii şi să se fisureze atat transversal cat şi longitudinal. În perioadele de ger, cand solul este îngheţat, uneori chiar la peste la 1 m adancime, apa provenită din defecţiuni nu iese în locul în care s-a fisurat conducta şi de foarte multe ori iese la suprafaţă la o oarecare distanţă, sau se infiltrează în canalizaţii telefonice, termice, canalizări pluviale sau menajere ori în subsolul unor clădiri.
În toate aceste cazuri stabilirea locului unde se afla pierderea intra în sarcina echipelor de detectare pierderi ascunse.
În marea lor majoritate aparatele specifice (corelatoare şi detectoare acustice) au trecute în specificaţiile tehnice la capitolul temperaturi de depozitare valori între –40 si +60oC, iar la temperaturi de lucru valori cuprinse, în general între –20 si +40oC.
Referitor la acest aspect este binecunoscut faptul că iarna, alături de valoarea intrinsecă a temperaturii, care este masurată în staţiile meteo în anumite condiţii, se adaugă şi alţi factori care poate influenţa uneori substanţial valorile reale la care aceasta este resimţită în mediul ambiant. Nu de puţine ori citim în buletinele meteo informatii de genul ‘’temp. exterioara –6oC resimţită ca –10oC’’ din cauza vantului, a curenţilor de aer, etc. Iată deci că temperatura reală la locul de lucru poate fi mult mai coborată decat cea comunicată de staţiile meteo. Toate echipamentele au în general informaţiile afişate pe un display cu cristale lichide, cristale care nu mai lucrează la temperaturi sub o anumita valoare, în general –25oC, sau uneori chiar la valori ceva mai ridicate decata aceasta. Sigur că în aceste situaţii cei de la intervenţie au mare nevoie de ajutorul celor de la detectări pierderi ascunse si trebuie găsite soluţii pentru a putea folosi aparatele din dotare chiar în aceste condiţii.
În ce priveşte corelatorul, pentru ca acesta să fie funcţional pe timp de iarnă este bine ca pe timpul nopţii să nu îl lăsăm în maşină, cu excepţia situaţiei în care maşina stă într-un garaj încălzit, de fapt lucru valabil pentru toate aparatele electronice care au display cu cristale lichide. Astfel, echipamentele vor putea fi folosite catva timp pana cand vor ajunge la aceeaşi temperatură cu mediul ambiant. La locul de lucru vom căuta să protejăm cumva aparatele ţinandu-le în incinta încalzită a maşinii pană la momentul utilizării lor. Emiţătorii pot funcţiona fără probleme la temperaturi scăzute; dacă este totuşi foarte frig ei se pot lăsa chiar în căminul de armătură, aproape de locul unde este amplasat senzorul piezo, unde temperatura este oricum mai ridicată decat afară, ştiind că emisia radio, cel putin la produsele Seba KMT, este digitală şi semnalul se transmite fără probleme la unitatea centrală cu care se poate lucra foarte bine dintr-o incintă închisă încalzita cum ar fi cabina maşinii (autolaboratorului), semnalul radio receptionandu-se în condiţii foarte bune cu condiţia ca maşina să fie amplasată undeva între cei doi senzori-emiţători.
S-a pus problema rezistenţei cablurilor la temperaturi scăzute. Este
adevărat că la modelele vechi, fabricate pană în anii 1999 -2002 materialele plastice folosite la izolarea cablurilor de la senzori deveneau
rigide la temperaturi foarte scăzute (asta era tehnologia la vreme aceea), dar în momentul actual nu ne mai confruntăm cu astfel de probleme deoarece tehnica mondială în domeniul materialelor izolatoare a progresat enorm, noile cabluri dintre senzor şi emiţător fiind mult mai fiabile atat la capitolul rezistenţă fizică dar şi în ceea ce priveşte comportamentul la temperaturi extreme. Cablurile dintre senzoruI piezo şi emiţători, cel putin la noul model de corelator produs de Seba KMT, Corelux P2 sunt de o calitate deosebita şi nu au nici un fel de problemă la exploatarea pe timp de iarnă pastrandu-şi atat maleabilitatea cat şi rezistenţa la tracţiune.

Este cunoscut de asemenea faptul că în anotimpul rece acumulatorii se consumă mai repede şi trebuie avut grijă ca încarcarea acestora să fie făcută corect, iar în cazul în care lucrăm cu baterii, acestea să fie alcaline, de cea mai bună calitate.
În ce priveşte locatorul acustic vă pot spune din proprie experienţă că am lucrat de multe ori cu detectoarele Hydrolux HL 4000 sau HL 5000 şi cristalele lichide ale displaylui nu au avut problele chiar la –20oC, aşa cum recomandă şi caseta tehnică a manualului.
Apropo de manual şi de specificaţiile tehnice inserate în acesta, imi permit să fac cateva referiri pentru a evita anumite neajunsuri semnalate de-a lungul timpului.
Înainte de a utiliza orice echipament este bine să citim şi să ne însuşim temeinic manualul de utilizare, să respectăm condiţiile de lucru, să cunoaştem performanţele din specificaţiile tehnice, să luăm din surse autorizate toate informaţiile despre teoria şi practica utilizării lui, realizand în permanenţă că rezultatele lucrului cu oricare produs de acest timp depind nu numai de performantele aparatului ci şi de experienţa utilizatorului. Determinările făcute pot fi de asemenea influenţate de factori aleatorii, de condiţii particulare care fac uneori dificil, alteori chiar imposibil de folosit echipamentele respective.
În mod particular, pentru aparatele SebaKMT vă stau oricand la dispoziţie pentru a lămuri eventualele probleme apărute în exploatarea acestora.

SEBA KMT •
Internet: www.sebakmt.com

Localizarea conductelor

Principale materiale din care se pot executa reţele exterioare pentru distributia apei sunt :
-tuburi şi piese de legătură din fontă de presiune ;
-tuburi din azbociment (sunt interzise);
-tuburi din beton armat precombinat ;
-ţevi din oţel ;
-ţevi din PVC rigid de tip G (rezistente la presiune) ;
-ţevi din polietilenă PEHD
Materialele care au prezentat numeroase avarii în exploatare (de ex. oţelul), materiale care au fost interzise (azbocimentul) sau materiale care se montează mai dificil au fost înlocuite cu materiale moderne din fontă ductilă şi polietilenă.
Importanţa deteminării liniei conductelor şi a branşamentelor (traseul conductelor şi a branşamentelor) este foarte mare în activitatea de prelocalizare şi localizare cât mai exactă a un defect.
Activitatea de depistare a pierderilor de apă se bazează pe următoarele aspecte :
-cunoaşterea traseului conductei şi a branşamentelor
-cunoaşterea materialului şi diametrului conductei şi a branşamentelor
Aceste date sunt introduse în corelatorul de zgomote care în funcţie de datele introduse calculează distanţa şi indică locul spărturii.Apoi cu ajutorul microfonului de sol (urechea electronică) se ascultă deasupra conductei în locul indicat de corelatorul de zgomote.
Pentru a cunoaşte localizarea conductelor se foloseşte aparatul de localizat trasee cabluri şi conducte metalice îngropate, aparat bazat pe sistem generator-receptor. Principiul de localizare se bazează pe faptul că în jurul unui conductor (un cablu sau o conductă metalică) străbătut de un curent electric se generează un câmp electromagnetic. Extinderea şi intensitatea acestui câmp se determină cu ajutorul unei bobine da căutare şi a unui receptor adecvat. Evaluarea câmpului localizat serveşte apoi pentru determinarea traseului conductorului .
Modalităţi de conectare :
-direct galvanic, localizeazã câmpul electromagnetic indus de generator
-cu cleşte inductiv,
-inductiv cu antenă internă
Emiţătorul furnizează cablului o tensiune alternativă modulată care generează un câmp electric în jurul acestuia. Receptorul are o bobină care este plasată în imediata apropiere a conductorului electric, liniile de flux trecând prin bobină direct în receptor.
În bobină se produce o tensiune mică măsurată de către receptor şi afişată pe display.
Pentru a putea face o detecţie a unei conducte trebuie să îi cunoşti traseul, lungimea, materialul, etc.
Noile conducte din PEHD, PVC, fontă ductilă sunt sau ar trebui să fie prevăzute cu fir de detecţie (fir trasor cu inserţie metalică). Importanţa firului pentru localizarea conductelor nemetalice este foarte mare.
Mergând la recepţionarea lucrărilor noi de conducte şi branşamente am observat că în cele mai multe cazuri aceste conducte nu poti fi detectate (fir întrerupt, fir existent dar foarte subtire, fir prelungit cu alt fir prin legare directă fără dezizolare, etc). Branşamentele nu au nici un fir prevăzut.
Firul de detecţie se mai întrebuinţează şi în cazul în care se doreşte localizarea unei conducte pentru extinderi, montări vane, branşamente noi, predări de amplasament pentru diverse firme care urmeaza să sape.

CONCLUZII :
-fiecare conductă nemetalică şi metalică (Fonta ductilă este îmbinată cu inele din cauciuc nelăsând detecţia semnalului) trebuie să fie prevăzută cu fir trasor
-firul trasor trebuie să aibe o grosime minima de 0,3mm , să fie din cupru
-legăturile dintre bucăţile de fir trebuie să fie făcute dezizolând firele şi legându-le între ele
-se recomandă ca firul trasor să aibe contact cu pământul ( să fie dezizolat şi să se facă legătura la hidranţi, să se introducă un cui(metal) aproximativ din 200m în 200m legând firul şi făcânt înpământarea,firul de la branşamente să fie legat cu firul de pe conducte lăsând îmbinarea dezizolată ca înpământare)
-firul ar trebui să fie poziţionat pe conductă(legat de conductă cu scoci) pentru a putea utiliza şi metoda de redare a adâncimii conductei
-există situaţii în care detectarea firului se poate realiza chiar dacă nu sunt îndeplinite situaţiile de mai sus,(de ex.într-o zonă în care nu există gospodărie subterană(cabluri,ţevi,etc)
-fiecare lucrare nouă trebuie să fie verificată dacă firul este introdus corespunzător şi poate să fie util localizarii traseului conductei
-dirigintele de şantier,constructorii,etc. trebuie să cunoască importanţa firului şi modul lui de funcţionare

Am făcut urmatorul experiment:

-am întins un fir de 50m lungime,din cupru gros de 0,3mm
-am făcut legătura galvanică la fir , celalalt capăt fiind ţinut în aer
-am generat o frecvenţă pe fir şi am încercat să îl găsim cu receptorul
-atâta timp cât firul nu avea legătură cu pământul firul nu a putut fi depistat chiar la o distanţă de 1cm
-când am făcut legătura la pământ firul s-a putut localiza făra probleme


Exista aparate eficiente capabile să localizeze conducte nemetalice?


Există soluţii alternative la firul de detecţie dar unele sunt mai scumpe iar altele imprecise:

*Markerii pentru marcarea electronicã şi localizarea traseelor utilitãţilor îngropate
*Radar de penetrare a solului
*Inflarosu
*Metoda veche dar utilă în unele cazuri, cand cu ajutorul a doi electrozi se poate determina dacă există o conductă ingropată


Indiscutabil, activitatea de detecţie a reţelelor de utilităţi este necesară şi previne apariţia unor probleme majore în şantiere, mai ales în cazurile în care planurile de reţele nu corespund cu realitatea, nu mai există sau nu au fost actualizate.

Tehnica de localizare a utilităţilor subterane este foarte dezvoltată în Statele Unite unde fiecare stat are un aşa-numit serviciu Call Before you Dig care oferă servicii actualizate despre locaţia utilităţilor.Având aceste informaţii se pot evita accidentele de muncă din timpul excavaţiilor precum şi avariile rezultate.

Sper ca pe viitor să putem înfiinţa şi în România o asociaţie care să ofere astfel de informaţii în fiecare judeţ, deoarece s-ar reduce costurile cu repararea avariilor cauzate şi de asemenea nu ar mai exista accidente de muncă care să cauzeze invalidităţi sau chiar decese.

Cel mai normal ar fi să se introducă o lege prin care orice operaţie de excavaţie să nu se realizeze fără un proces de detecţie preliminar şi fără a oferi un plan de situaţie.

Alin Anchidin

Pierderi de apă

Una dintre provocările majore cu care se confruntă companiile de apă din România este nivelul ridicat al pierderilor de apă, care se datorează fie pierderilor reale (scurgeri din conductele de transport sau distribuţie, din rezervoare, etc) fie pierderilor aparente (erori de măsurare ale cantităţilor de apă furnizate către clienti, furtul de apă, etc.).
Factorii care determină pierderile
• Presiunea
• Deteriorarea conductelor
• Calitatea slabă a materialelor si a execuţiei
• Caracteristicile solului
• Încărcările din trafic
• Coroziunea conductelor datorată curenţilor electrici vagabonzi

Un bun management al pierderilor de apă depinde nu numai de indentificarea priorităţilor de reabilitare ale reţelelor şi de îmbunătaţirea procedurilor şi practicilor de exploatare, ci în aceeaşi măsură de introducerea unor metode şi practici eficiente pentru evaluarea, monitorizarea şi controlul principalelor elemente ale apei care nu aduce venituri : pierderi reale, pierderi aparente şi consum nefacturat.
Pentru un management performant al pierderilor de apă se propune introducerea în practicile curente ale operatorilor de apă a unor instrumente moderne de monitorizare si analiză, si anume:
• Balanţa apei
• Indicii de pierderi în infrastructură
• Evaluarea stării reţelei de distribuţie apă
• Analiză, diagnostic a sistemului de apă şi canalizare

Reducerea pierderilor reale prin:

• Reabilitarea si înlocuirea reţelelor degradate
• Stabilirea unui program anual de verificare a reţelelor utilizând echipamente specifice de detectare a scurgerilor şi planificare a lucrărilor de reparaţii şi întreţinere
• Optimizarea funcţionării sistemului de alimentare cu apă prin folosirea automatizării şi dispecerizării
• Monitorizarea permanantă a debitelor (crearea de zone de măsurare de district, analiza debitelor pe fiecare zonă în vârf de consum şi pe timp de noapte, etc.)
• Controlul presiunii şi reducerea acesteia acolo unde este posibil, prin crearea unui sistem eficient de monitorizare a presiunii
• Reducerea pierderilor din rezervoare
• Reducerea pierderilor pe magistralele de transport şi distribuţie (contorizarea la sursă şi la intrarea în staţiile de tratare, reabilitarea magistralelor, etc.)


Reducerea pierderilor aparente prin:

• Identificarea consumatorilor neautorizati
• Realizarea unui program de verificare a contoarelor şi înlocuirea celor defecte
• Înlocuirea contoarelor prost dimensionate (corelarea consumului cu tipul de contor utilizat)
• Îmbunătăţirea managementului operaţional şi reducerea costurilor de exploatare şi întretinere prin:
- introducerea măsurilor pro-active de identificare a scurgerilor
- planificarea operaţiunilor de exploatare şi întreţinere, în special în cazul reţelelor, functie de priorităţile sistemului şi de rezultatele analizei
- reducerea timpilor de răspuns în caz de avarie
- explorarea de posibilităţi de reducere a consumurilor energetice

Ing. Gabriela Lupăncescu
Compania de Apă Oltenia SA, Craiova

Referinţă:
Water loss - conference proceedings - Volume I, Volume II, Volume III - Water Loss 2007 : Conference Proceedings : Bucharest – Romania : 23-26
September 2007
NRW Guidelines - FOPIP, ISPA measure 2000/RO/16/P/PE/002-05
National Guide of Water and Wastewater Operators, 2008

Ştiaţi că.....

*doar 1% din apa dulce de pe Terra poate fi consumată? Restul se află „depozitată” în calote glaciare şi gheţari.
*141 milioane de locuitori ai oraşelor nu au acces la surse sigure de apă potabilă?
*cerinţa de apă din România de la nivelul anului 2010 a scăzut cu 12 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,5 mld mc de apă (cât era în anul 1990), la 8,45 mld mc de apă (cât s-a înregistrat în anul 2010) şi cu 1 mld mc de apă cât se înregistra în anul 2008, respectiv de 9,44 mld mc de apă.
*27% din populaţia urbană din lumea întreagă nu beneficiază de sisteme de alimentare şi trăiesc la cel puţin 1km depărtare de cea mai apropiată sursă de apă?
*între 250-500 mc de apă potabilă se risipesc fără rost în marile oraşe de pe glob
*în România, gradul de racordare la canalizare este 54,28%, iar gradul de racordare la staţiile de epurare este de 43,24%.
*Apa este singurul element care se găseste în 3 forme(lichid,solid,gazos)
*corpul uman este constituit în proporţie de 75% apă
*în BARCELONA în anul 2008---din cauza secetei apa potabilă este adusă cu vapoare de mare tonaj
*IRLANDA şi MAREA BRITANIE---Dublin ramâne fără apă în ianuarie 2010 din cauza pierderilor de apă pe reţea
*THAMES WATER ---construieşte o staţie imensă de desalinizare (900 000 oameni) pentru a răspunde necesarului de apă. Interzice conductele din cauciuc---cheltuie 190 milioane de lire anual pentru a detecta şi repara pierderile de apă.